Stari, prin sufletul unei persoane care nu simte

Închidere - să îmi văd numai defectele; să mă pierd în eşecuri. Să nu contez pentru mine.
Acceptare - să îmi recunosc fricile; să îmi constientizez zidurile; să îmi înţeleg defectele. Să nu mă neg.
Deschidere - să învăţ liniştea de la cei care vor să mă înveţe. Să iau învăţături de la cei care le practică. Să vreau să înfloresc.
Deznădejde - să îmi văd maeştri uitând practica învăţăturilor lor. Să trebuiască să redau învăţături pe care nu le-am înţeles complet. Să îmi grăbesc înflorirea.
Desprindere - să observ şi să învăţ din ceea ce se întâmplă în jurul meu. Să încep să practic şi învăţatul fără maeştri.

Dependenta de dependenta

- Buna seara.
- Buna seara. Spune, cu ce te pot ajuta?
- As dori libertate, va rog. Aveti?
- Libertate? intreba vanzatorul uitandu-se mirat la mine. Nu ne-a mai cerut nimeni libertate de atata timp... Independenta poate, eventual putere... Da, nu ai vrea putere? E la mare cautare si avem multe tipuri... Putere de decizie ti-ar ajuta, ce zici? Vine la pachet cu increderea, oferta foarte avantajoasa... Dar le putem da doar pe baza certificatului de tarie de caracter. Stii, de cand cu ultimele evenimente, nu mai putem da....
- Doar libertate, va rog. Aveti?
S-a uitat lung la mine, cautand parca sa inteleaga.
- De ce tocmai libertate? m-a intrebat intr-un final.
Am zambit incet, pentru mine.
- Este timpul.
Se uita in continuare lung. A inceput sa vorbeasca incet, pentru el:
- Este timpul... Este timpul pentru libertate... Ciudat... De ce timpul, de ce libertate, de ce acum... Foarte ciudat...
- Aveti? am intrebat din nou.
- Stii cum sa o folosesti?
Nu stiam. Ma luase un pic prin surprindere. Nu stiam ca exista un mod special de a se folosi. De fapt, pana la acel moment, nu ma gandisem deloc la asta. Stiam ca trebuie sa am libertate; mai bine spus, vroiam sa am libertate, dar mai mult de atat - cum arata, cum se foloseste, de cata am nevoie - nu.
Vazand ca ezit, vanzatorul continua:
- Nu oricine poate avea libertate. Majoritatea considera ca o au deja si nu o cauta; unii stiu ca nu au libertate, dar nici nu au nevoie de ea; ceilalti, care si-o doresc cu adevarat, trebuie sa invete sa o foloseasca inainte sa o aiba.
- Si cum invat sa folosesc libertatea?
- Afla lucrurile la care vrei sa renunti.
- Sa renunt? am intrebat contrariata. Cum sa renunt?
- Nu poti avea libertate daca nu renunti la ceva ce detii acum. Renuntand la un lucru, vei deveni libera de el.
Ma luase prin surprindere. Cum adica sa renunt la ceva? Ar insemna sa pierd ceva, sa fac un compromis. Cum se potriveste asta cu libertatea? La ce sa renunt? Toate lucrurile care fac parte din mine sunt ale mele, cum sa renunt la ele pentru altceva?
- Ai ceva la care sa renunti in schimbul libertatii? m-a intrebat vanzatorul.
Nu aveam, si nici nu vroiam. Nu ma asteptasem la asta cand am intrat si acum nu stiam ce sa fac. Nu vroiam sa renunt la nimic.
- Nu am, am raspuns intr-un final, dezamagita.
- Atunci nu poti avea libertate inca. Imi pare rau. As fi vrut... dupa atata timp, m-ar fi bucurat sa dau libertate cuiva. Imi pare sincer rau.
Am salutat si m-am intors sa ies. Inainte sa inchid usa mi-a spus:
- Nu iti faci griji. Va veni timpul cand vei putea avea libertate. Daca esti aici acum, se va intampla. Doar nu acum. Nu inca.

Schimbarea viitorului

   Imi este frica de ce se va intampla. Stiu sigur ca se va intampla, cel putin daca lucrurile raman la fel. Inteleg si de ce trebuie sa se intample asa, si in sinea mea stiu ca asa este cel mai bine. Totusi, imi este frica, pentru ca este o schimbare si nu vreau sa se intample.
   Am incercat mult timp sa evit viitorul asta, pe cat posibil; macar sa il aman cate putin, crezand ca poate, in timp, va uita sa mai vina. Am incercat sa fac lucrurile sa para altfel. Am incercat chiar sa le ignor, pur-si-simplu. Adevarul este ca nu am facut decat sa grabesc lucrurile. Am ajuns sa ma panichez, sa incerc si mai tare sa schimb viitorul, si totul se accelereaza.
   Acum am un moment de respiro si este momentul sa schimb abordarea. De intamplat, se va intampla oricum, asa ca imi indrept atentia asupra mea. Vreau sa stiu ca voi fi bine, ca voi putea trece peste; ma pregatesc. Ma obisnuiesc cu ideea, vad cum ma simt; fac pasi micuti pentru a ramane linistita. Sunt in siguranta, pentru ca sunt cu mine.
   Este metoda mea de a schimba viitorul, schimbandu-mi atitudinea fata de el.

Suflete ratacite

   Suflete libere sa alerge pe campia lumii. Sa facem ce ne place, sa descoperim ce ne dorim, fara sa stim cine suntem, fara sa stim ce cautam. Vanatori ai unei comori pe care nu o cunoastem, libertatea. O cautam in jurul nostru, o vedem la putinii care si-o gasesc. Din incapacitate de a trai libertatea proprie, descoperim libertatea de a  face rau, ne razbunam si furam libertatea celorlalti. Ne inchidem unii pe altii, din dorinta de a fi liberi.

                                     altfel spus

   Regret puterea care ni s-a dat de a face atata rau. Regret libertatea de a strivi cu atata usurinta sufletele de langa noi. Regret incapacitatea de a recunoaste propria noastra libertate, pe care ne-o refuzam noi insine, si dorinta de a o strivi pe a celor ce si-o accepta.
   Regret istoria rautatii pe care o port in mine, care va fi cu mine toata viata. Regret ca nu o pot schimba, apoi regret ca vreau sa o schimb. Regret ca imi doresc sa nu am o astfel de libertate, si regret ca imi este greu sa o accept.

Semnificatia simbolului

   De ce sa consider ca gresesc, cand inca nu am terminat procesul de invatare? De ce sa imi fie rusine ca nu cunosc, daca inca nu am aflat totul?
   Am inceput sa creez un simbol. Am sa lucrez mult timp inainte sa consider ca este complet. Pana atunci, simbolul meu nu va exprima pe deplin ceea ce vreau sa reprezint. Nu pot spune ca este gresit cat timp este incomplet. Rabdare.

Razvratirea

E liniste. Poate nu peste tot, dar oricum mai multa decat a fost odata. Mai multa decat imi place. Lucrurile se schimba. De mult nu am mai auzit vantul. Macar inca o data, sa simt cum prind putere. Macar inca o data, sa adun forta din fiecare colt si sa rup linistea. Sa suflu, sa ridic totul de pe loc, sa rastorn. Sa nu las nimic cum era, sa fie totul nicaieri.. Sa nu fie ca mine, dar nici altfel. Sa se vada cum viscolesc! Sa se auda cum suier! Sa se simta ca traiesc! ... sa nu fiu uitata...

Alerg sa ating orizontul

Caut sa ating orizontul. Asta e scopul. Fac un pas. Inaintez, doar un pic, dar inaintez. Nu se intampla nimic, nu sunt mai aproape. Mai incerc o data. Acelasi lucru. Incerc putin mai repede, poate reusesc. Nimic. Imi maresc pasul, incep sa alerg. Orizontul e nemiscat, departe. Alerg mai repede, si mai repede, e tot mai greu si mai obositor. Orizontul e linistit, acelasi, departe. Si continui sa alerg.
Acum am obosit. M-am oprit. Incerc sa imi trag sufletul, abia respir. Ma pun jos si ma uit la orizont: nu-l voi ajunge niciodata, asa-i? Nu voi vedea niciodata ce este acolo. Nu voi avea niciodata dovada.
Asa ca ma las pe spate, inchid ochii si visez. Visez cum plutesc, cum zbor, cum cunosc, cum simt, cum descopar, si dorm. In vis nu am orizonturi.

2 canale

Exista expresia "sa pui suflet in ceea ce faci"; o mancare facuta "cu drag" iese mai buna decat una facuta doar ca sa fie; o melodie cantata "din inima" este mai frumoasa decat atunci cand e doar exersata. Oricine isi poate da seama de diferenta, si cred ca explicatia sta tot in 2.
Folosim un canal principal pentru transmiterea informatiilor; este tangibil, poate fi explicat si exemplificat: vorbire, mimica, comportament, atitudine. Exista insa si un al 2-lea canal, intangibil, pe care transmitem ganduri si sentimente. Imaginea realitatii nostre este cre
ata pe baza informatiilor primite pe primul canal. Ne sunt suficiente pentru a ne descurca. Insa al 2-lea canal da complexitate acestei imagini, aduce detalii importante pentru intelegerea realitatii.
Receptionam involuntar date pe al 2-lea canal; este motivul pentru care putem face diferenta intre lucrurile facute "cu suflet" si cele facute doar pentru a fi facute. Insa nu stim sa transmitem informatii pe al 2-lea canal. De ce o melodie nu e interpretata la fel de toti cantaretii? De ce aceeasi mancare este diferita de la un bucatar la altul? Pentru ca folosim al 2-lea canal diferit. Unii dintre noi mai mult, mai bine, mai usor, altii mai putin, mai greoi; unii constient, altii fara sa isi dea seama.
In asta sta teoria despre 2: un element este complet prin faptul ca exista - realitatea noastra este rezultatul direct al elementelor receptionate pe canalul tangibil; un lucru devine mult mai mult decat este, prin simplul fapt ca este asociat cu un alt element - perceptia noastra despre realitate devine mai complexa cand adaugam informatia venita pe al 2-lea canal.

Cum a inceput... restul

2 isi are inceputul in mai multe idei, nu mai stiu care a fost prima, dar toate au fost in aceeasi seara.
Vorbind despre "Cantec pentru Lya", de George RR Martin, am ajuns la un prim concept despre 2; cum 2 oameni pot avea perceptii diferite ale acelorasi situatii; cum cele 2 perceptii se pot compara, combina si completa; cum se poate obtine o imagine finala mai clara si mai profunda decat poate fi oricare dintre imaginile initiale, separat. Asa am ajuns sa ma gandesc ce inseamna ca un lucru sa nu fie implinit de unul singur; sa fie complet, si totusi sa nu fie tot ceea ce poate sa fie, daca nu are un al 2-lea element, diferit de el, dar care il implineste. Si invers: cum un lucru poate duce la evolutia unui alt element, prin simplul fapt ca exista impreuna. Asa am gasit conceptul de 2.
Acesta este doar unul dintre sirul de idei care au dus la crearea notiunii de 2. Mai tarziu mi-am dat seama ca aceasta interpretare a cartii nu este chiar corecta. Notiunea de 2 - asa cum am descoperit-o - nu are deloc legatura cu evenimentele descrise. Am ajuns sa inteleg cartea din alta perspectiva. M-am intrebat la un moment dat daca teoria gasita despre 2 este gresita, din moment ce elementele care au dus la crearea ei sunt false. Insa raspunsul meu este "Nu". Nu orice efect este legat de o cauza; nu exclud un resultat doar pentru ca nu pot identifica exact procesul prin care s-a obtinut. Ma bucur doar de ce am descoperit. Si de acum incolo doar dezvolt.De aici, urmeaza... restul.