miercuri, 11 august 2010

Stari, prin sufletul unei persoane care nu simte

Închidere - să îmi văd numai defectele; să mă pierd în eşecuri. Să nu contez pentru mine.
Acceptare - să îmi recunosc fricile; să îmi constientizez zidurile; să îmi înţeleg defectele. Să nu mă neg.
Deschidere - să învăţ liniştea de la cei care vor să mă înveţe. Să iau învăţături de la cei care le practică. Să vreau să înfloresc.
Deznădejde - să îmi văd maeştri uitând practica învăţăturilor lor. Să trebuiască să redau învăţături pe care nu le-am înţeles complet. Să îmi grăbesc înflorirea.
Desprindere - să observ şi să învăţ din ceea ce se întâmplă în jurul meu. Să încep să practic şi învăţatul fără maeştri.

3 comentarii:

  1. Pentru ceilalţi - este o sclipire a vanităţii mele, pe care mi-am îngăduit-o.
    Pentru mine - există mereu lucruri de învăţat. 2 este doar inceputul.

    RăspundețiȘtergere
  2. cu fiecare "putere" dobandita vine si responsabilitatea utilizarii ei

    RăspundețiȘtergere
  3. sufletul care nu simte nu poate sa transmita.

    oare lumea e o creatie a perceptiei? .. lumea adevarata se afla in interiorul nostru, iar ceea ce noi credem ca este in afara reprezinta doar o proiectie a filmului experientelor care se desfasoara pe ecranul interior, astfel incat ceea ce credem a fi experienta reala a vietii, sa fie doar o panza de proiectie; si cand vrem sa schimbam ceva, ce facem? tot timpul ne napustim sa schimbam filmul prin actiuni asupra locului de proiectie.

    RăspundețiȘtergere