Alerg sa ating orizontul

Caut sa ating orizontul. Asta e scopul. Fac un pas. Inaintez, doar un pic, dar inaintez. Nu se intampla nimic, nu sunt mai aproape. Mai incerc o data. Acelasi lucru. Incerc putin mai repede, poate reusesc. Nimic. Imi maresc pasul, incep sa alerg. Orizontul e nemiscat, departe. Alerg mai repede, si mai repede, e tot mai greu si mai obositor. Orizontul e linistit, acelasi, departe. Si continui sa alerg.
Acum am obosit. M-am oprit. Incerc sa imi trag sufletul, abia respir. Ma pun jos si ma uit la orizont: nu-l voi ajunge niciodata, asa-i? Nu voi vedea niciodata ce este acolo. Nu voi avea niciodata dovada.
Asa ca ma las pe spate, inchid ochii si visez. Visez cum plutesc, cum zbor, cum cunosc, cum simt, cum descopar, si dorm. In vis nu am orizonturi.

2 canale

Exista expresia "sa pui suflet in ceea ce faci"; o mancare facuta "cu drag" iese mai buna decat una facuta doar ca sa fie; o melodie cantata "din inima" este mai frumoasa decat atunci cand e doar exersata. Oricine isi poate da seama de diferenta, si cred ca explicatia sta tot in 2.
Folosim un canal principal pentru transmiterea informatiilor; este tangibil, poate fi explicat si exemplificat: vorbire, mimica, comportament, atitudine. Exista insa si un al 2-lea canal, intangibil, pe care transmitem ganduri si sentimente. Imaginea realitatii nostre este cre
ata pe baza informatiilor primite pe primul canal. Ne sunt suficiente pentru a ne descurca. Insa al 2-lea canal da complexitate acestei imagini, aduce detalii importante pentru intelegerea realitatii.
Receptionam involuntar date pe al 2-lea canal; este motivul pentru care putem face diferenta intre lucrurile facute "cu suflet" si cele facute doar pentru a fi facute. Insa nu stim sa transmitem informatii pe al 2-lea canal. De ce o melodie nu e interpretata la fel de toti cantaretii? De ce aceeasi mancare este diferita de la un bucatar la altul? Pentru ca folosim al 2-lea canal diferit. Unii dintre noi mai mult, mai bine, mai usor, altii mai putin, mai greoi; unii constient, altii fara sa isi dea seama.
In asta sta teoria despre 2: un element este complet prin faptul ca exista - realitatea noastra este rezultatul direct al elementelor receptionate pe canalul tangibil; un lucru devine mult mai mult decat este, prin simplul fapt ca este asociat cu un alt element - perceptia noastra despre realitate devine mai complexa cand adaugam informatia venita pe al 2-lea canal.

Cum a inceput... restul

2 isi are inceputul in mai multe idei, nu mai stiu care a fost prima, dar toate au fost in aceeasi seara.
Vorbind despre "Cantec pentru Lya", de George RR Martin, am ajuns la un prim concept despre 2; cum 2 oameni pot avea perceptii diferite ale acelorasi situatii; cum cele 2 perceptii se pot compara, combina si completa; cum se poate obtine o imagine finala mai clara si mai profunda decat poate fi oricare dintre imaginile initiale, separat. Asa am ajuns sa ma gandesc ce inseamna ca un lucru sa nu fie implinit de unul singur; sa fie complet, si totusi sa nu fie tot ceea ce poate sa fie, daca nu are un al 2-lea element, diferit de el, dar care il implineste. Si invers: cum un lucru poate duce la evolutia unui alt element, prin simplul fapt ca exista impreuna. Asa am gasit conceptul de 2.
Acesta este doar unul dintre sirul de idei care au dus la crearea notiunii de 2. Mai tarziu mi-am dat seama ca aceasta interpretare a cartii nu este chiar corecta. Notiunea de 2 - asa cum am descoperit-o - nu are deloc legatura cu evenimentele descrise. Am ajuns sa inteleg cartea din alta perspectiva. M-am intrebat la un moment dat daca teoria gasita despre 2 este gresita, din moment ce elementele care au dus la crearea ei sunt false. Insa raspunsul meu este "Nu". Nu orice efect este legat de o cauza; nu exclud un resultat doar pentru ca nu pot identifica exact procesul prin care s-a obtinut. Ma bucur doar de ce am descoperit. Si de acum incolo doar dezvolt.De aici, urmeaza... restul.