vineri, 4 februarie 2011

Icar

2": Am descoperit cerul, si in el stelele. Si m-am minunat de existenta lor, de linistea si libertatea lor. Si m-am dus sa le vad mai aproape, visand de la marginea lumii mele. Si am simtit deschiderea spatiului. Si am vrut mai mult. Mi-am lasat lumea si am visat mai departe, din mijlocul lui. Si am simtit spatiul, am imaginat detalii, si am sperat descoperirea. Si m-am bucurat. Si am vrut mai mult. Am visat de la marginea spatiului, si m-am oprit in fata vidului. M-am speriat de golul neintelegerii. M-am pierdut, si am vrut inapoi.
2': Am cautat o scapare din lumea mea. Am descoperit cerul, si in el stelele. M-am bucurat de existenta lor, am vrut sa le vad mai aproape. Si m-am pierdut. Am ramas in lumea mea, fara sa simt. Am ramas sa traiesc, fara sa visez, sa imi imaginez sau sa sper. Si m-am vrut inapoi.
1: Am descoperit cerul, si in el stelele. Am vazut ca pot visa, imagina, spera. Si m-am bucurat. M-am intors in lumea mea, si le-am adus cu mine. Am devenit 1, pentru a putea simti aici, a putea trai acum. Invat sa ajung din nou acolo, fara a ma lasa in urma.
Visez sa calatoresc in stele. Pentru a ajunge acolo, invat sa navighez in lume.

Un comentariu:

  1. In fiecare zi Zuigan obisnuia sa isi strige siesi:
    “Maestre!”
    si apoi isi raspundea singur:
    „Da, domnule!“
    Apoi adauga:
    „Treaz, treaz!“.
    Din nou raspundea:
    „Da domnule, da domnule!“
    “De acum incolo, nu te lasa indus in iluzie de altii!”
    „Nu domnule, nu domnule!“

    RăspundețiȘtergere