marți, 2 februarie 2010

Razvratirea

E liniste. Poate nu peste tot, dar oricum mai multa decat a fost odata. Mai multa decat imi place. Lucrurile se schimba. De mult nu am mai auzit vantul. Macar inca o data, sa simt cum prind putere. Macar inca o data, sa adun forta din fiecare colt si sa rup linistea. Sa suflu, sa ridic totul de pe loc, sa rastorn. Sa nu las nimic cum era, sa fie totul nicaieri.. Sa nu fie ca mine, dar nici altfel. Sa se vada cum viscolesc! Sa se auda cum suier! Sa se simta ca traiesc! ... sa nu fiu uitata...
Publicat de la

3 comentarii:

  1. Unknown2 februarie 2010 la 15:03

    Linistea asurzitoare a destinului; destinul care inseamna caracter. Deci, avem de-a face cu un caracter furtunos.

    RăspundețiȘtergere
  2. Firuta2 februarie 2010 la 22:16

    Da, insa doar pe jumatate. Echilibrul sta in dualitatea caracterului. In opunerea linistii si zgomotului. In cunoastere si putere. In 2. Cautand linistea, reduc zgomotul, dar totodata neg o parte din mine. Atunci zgomotul isi revendica drepturile si se razvrateste.
    Pentru mine, secretul sta in dualitatea fara granite; in puterea linistii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Unknown2 februarie 2010 la 22:53

    Conform tranzitivitatii, am ajuns la aceeasi concluzie mai sus, data de oximoronul liniste-furtuna. Ma gandeam ca daca ar exista un feng-shui al blogului, fiecare post al tau ar trebui sa aiba fix 2 comentarii. Ooops, tocmai am perturbat armonia.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)